Fenomenul carstic

Fenomenul carstic: o parte a rocilor care formează scoarța Pământului și sunt supuse dizolvării  în apă. Acesta include

• sare gemă
• gips
• anhidrit.

Rocile care conțin carbonat de calciu (calcar, marnă, dolomit) sunt, de asemenea, dizolvate, dar în acest proces, pe lângă apă participă și dioxidul de carbon. Toate fenomenele bazate pe dizolvarea rocilor de (în) apă se numesc fenomene carstice. Un exemplu detaliat al carstului îl constituie fenomenele apărute din gheață (carst de gheață, criocarst).  Mecanismul de dizolvare a diferitelor tipuri de roci și gheață se diferențiază unul de celălalt, însă trăsătura comună a tuturor fenomenelor carstice sunt formele carbonatate carstice de suprafață și subterane apărute. Rocile care conțin carbonat de calciu (CaCO3) sunt calcarul, marna, dolomitele. Apele de ploaie se combină cu dioxidul de carbon (CO2), conținut în atmosferă, formând un acid carbonic slab.

H₂O + CO₂ → H₂CO₃

Acidul carbonic dizolvă rocile carbonate, conform ecuației chimice, prezentate mai jos:

CaCO₃ + H₂CO₃ →Ca(HCO₃)₂

Carbonatul de calciu, diluat în acest mod, cauzează formarea în rocile sedimentare a formelor carstice (brazde și caneluri, pâlnii, peșteri, coridoare, coșuri).

Carbonatul de calciu dizolvat se poate dilua din nou, formând așa-zise forme, cum ar fi:

• stalactite
• stalagmite
• draperii.