Permafrostul

Permafrostul este un strat de sol – sol, roci, material organic – care se mențin la o temperatură constantă de 0 ° C sau mai mică pe o perioadă mai lungă de timp, adică cel puțin doi ani. Gheața constituie o parte esențială a criosferei terestre.

În regiunile emisferei de nord, unde există permafrostul, acesta constituie aprox. 25% (23 milioane km²) din suprafață. Grosimea permafrostului variază de la mai puțin de 1 m până la peste 1500 m. Cea mai mare parte a permafrostului existent în ziua de azi s-a format în perioadele glaciare reci și a supravețuit perioadelor interglaciare mai calde, inclusiv Holocen (epoca geologică, care a început în urmă cu aproximativ 11 700 ani și). Unele fragmente de permafrost relativ mici (de la 30 până la 70 de metri grosime) s-au format în a doua parte a Holocenului (ultimii 6000 de ani), iar unele, relative recente, în, așa-numita perioadă a Epocii Mici Glaciare (acum 400 000 -150 000 ani).

Permafrostul poate fi găsit atât pe uscat, cât și pe fundul mării (permafrost submarin). Pe uscat temperatura permafrostului este de aproximativ -5 ° C. Permafrostul în munți, pe latitudinile geografice medii și joase a munților, este mai cald, iar distribuția sa este strâns legată cu formarea terenului. Permafrostul submarin menține temperatura apropiată de 0 ° C și implică zone semnificative ale platoului continental arctic – în zona mai largă decât raza continentelor, cuprinde terenuri, care au fost o parte a continentului în perioadele glaciare.

Datorită conținutului ridicat de carbon în permafrost, dezghețarea acestuia contribuie la eliberarea de gaze cu efect de seră: dioxidul de carbon (CO2) și metanul (CH4) în atmosferă (mai mult despre acest subiect: ciclul carbonului legat de permafrost).