Asaltul ghețarului

Asaltul ghețarului – înseamnă accelerarea bruscă a mișcării ghețarului, care apare deseori la ghețarii moderați și politermali. Nu a fost constatată apariția mișcării bruște a ghețarilor reci. Mișcarea bruscă a ghețarului este însoțită de avansarea (schimbarea poziției frontale, cu, chiar și câțiva/mai mult de zece kilometri), uneori catastrofală, combinată cu o dezintegrare semnificativă a masei de gheață în blocuri separate de crăpături. În zona frontală a ghețarului sunt vizibile deformații în regiunea morenei. Această imagine este ușor de recunoscut pe teren sau pe poze aeriene sau satelitare. Perioadele de mișcări bruște se repetă periodic, o dată la câțiva ani la câțiva zeci de ani (astfel, ghețarii care asaltează sunt numiți ghețari pulsatori). Aceștia nu arată însă dependență de schimbările climatice recurente. Nu este explicată în întregime formarea fenomenului de asalt, dar, cu toate acestea, condiția de bază este abilitatea de a reține apa în substratul ghețarului astfel că, atingând o presiune înaltă, ar provoca o alunecare rapidă a fundului ghețarului într-o zonă mai mare.

Modificările profilului longitudinal și transversal al Ghețarului Ursului (Pamir) în perioada de înainte, după și în timpul asaltului în anul 1973