Asaltul ghețarului
Asaltul ghețarului – înseamnă accelerarea bruscă a mișcării ghețarului, care apare deseori la ghețarii moderați și politermali. Nu a fost constatată apariția mișcării bruște a ghețarilor reci. Mișcarea bruscă a ghețarului este însoțită de avansarea (schimbarea poziției frontale, cu, chiar și câțiva/mai mult de zece kilometri), uneori catastrofală, combinată cu o dezintegrare semnificativă a masei de gheață în blocuri separate de crăpături. În zona frontală a ghețarului sunt vizibile deformații în regiunea morenei. Această imagine este ușor de recunoscut pe teren sau pe poze aeriene sau satelitare. Perioadele de mișcări bruște se repetă periodic, o dată la câțiva ani la câțiva zeci de ani (astfel, ghețarii care asaltează sunt numiți ghețari pulsatori). Aceștia nu arată însă dependență de schimbările climatice recurente. Nu este explicată în întregime formarea fenomenului de asalt, dar, cu toate acestea, condiția de bază este abilitatea de a reține apa în substratul ghețarului astfel că, atingând o presiune înaltă, ar provoca o alunecare rapidă a fundului ghețarului într-o zonă mai mare.
- Korberbreen (Hornsund, Svalbard), numeroasele fante pe aproape întreaga suprafață a ghețarului, în porțiunea de mijloc, fantele îndoite în arc, starea finală a asaltului.
- Mullbacherbreen (Hornsund, Svalbard), stânca dreaptă a ghețarului și câmpurile cuprinzătoare ale fantelor, faza asaltului.
- Gosbreen (Hornsund, Svalbard)
- Gosbreen (Hornsund, Svalbard), faldurile morenelor mediane și de spurafață, starea după asalt, acumularea morenelor de frunte pe malul fiordului (A) și faldurile morenelor mijlocii (B).