Prăbușire

Prăbușirea unui ghețar este procesul prin care blocurile de gheață se desprind de capătul unui ghețar sub influența gravității (dacă ghețarul este deasupra apei și n-o atinge) sau flotabilitate (dacă capătul din față al ghețarului este sub suprafața apei).

Bulgării de gheață care cad de la terminația frontală a ghețarului pot avea diferite mărimi – de la așchii de gheață la aisberguri giganți care pot avea o zonă de suprafață mai mare de cîteva sute de kilometri pătrați. Gheața solidă care se detașează de terminația frontală a ghețarului localizat la suprafața apei plutește mai departe ca aisberg sau banchiză (tip de rest de gheață).

Apa aflată la capătul frontal al ghețarului duce la apariția gheții în ghețar și la dezintegrarea acestuia în părți mici. Dezintegrarea simultană provoacă formarea de valuri la suprafața apei. Asemenea valuri pot fi amenințări pentru vapoare, dacă prăbușirea ghețarului se produce în apropierea lui.

Prăbușirea este un factor foarte important în retragerea normală a ghețarilor care plutesc în mare. Punctul la care un ghețar nu mai plutește pe uscat dar începe să plutească pe apă este cunoscut ca fiind linia de ancorare a ghețarului.

Calving of Hans Glacier ice cliff (Hornsund, Svalbard)