Craterul Batagaika

Craterul Batagaika este o depresiune termocarstă- cel mai mare de acest fel, având aproape 1 km lungime și 86 de metri adâncime și este în creștere rapidă. Este situat în Siberia la aproximativ 660 km nord-est de capitala regiunii Yakutsk, loc vecin cu satul Batagai, în districtul Verkhoyansk.

Localnicii îl denumesc adesea „poarta iadului”.

Momentul declanşator care a condus la formarea craterului este considerat anul 1960. Ca urmare a despăduririi rapide, solul nu a mai fost umbrit de copaci vara, așa că lumina soarelui încălzea încet pământul. Totodată, nemaiexistând evapotranspiraţia copacilor, suprafața s-a răcit. Această combinaţie de lipsă a umbrei şi lipsă a transpiraţiei a dus la o încălzire a suprafeţei pământului. Stratul de sol apropiat permafrostului a început să se încălzească şi permafrostul în sine a început să se dezgheţe. Odată acest proces fiind început şi gheaţa fiind expusă la temperaturi în creștere, fenomenul s-a amplificat.

Craterul Batagaika deschide o vastă zonă de permafrost anterior îngropat, parte din el format cu multe mii de ani în urmă.

Cercetătorii consideră că gheața și solul expuse de-a lungul marginilor craterului pot rezista până la 200.000 de ani de istorie geologică și biologică.

Batagaika a scos la lumină o serie de animale, unele care vor începe să crească, precum în anii timpurii ai lui 1980 când au apărut din solul dezgheţat specii ca Equus lenensis (un cal din Pleistocen) and Bison priscus (bizonul preistoric de stepă) precum și rămăşiţele leilor şi lupilor absorbite de peşteri